Ghid de supraviețuire festivalier, faza pe genocid.

Vara asta faci tot ce-ți trece prin cap – festivalier vorbind – în funcție de câte invitații/badge-uri de industry primești, dar s-ar putea să trebuiască să driblezi printre jaloane genocid palestinian coded. Yikes gang! Te-ai obișnuit ca festivalul/evenimentul tău preferat să fie glam, dar și asumat politic/cultural sau, oricum, poziționat în industriile culturale ca fiind un loc al posibilităților (uneori RADICALE) și imaginariilor progresiste. Prin însăși natura lor de vehicule hedonice cu caroserie artistică, festivalurile sunt centrate pe om și societate în moduri benevolente. Mai multă deschidere spre nou și necunoscuți și mai puțină coerciție identitară (cel puțin pe foaie și în trailer). Festivalurile sunt la bază suferință free și acelea mai asumate vor vorbi/dansa/proiecta/printa 3D despre suferința și injustețile de aproape sau departe. De aceea, aproape orice festival de muzică, oricât de orientat spre jecmăneală ar fi, va avea o componentă de global majority music (bine, albită consistent) și nenumărate inițiative caritabile căpușate prin campus. De aceea, orice festival de film va avea (uneori simpatic și pe bună dreptate) nenumărate serii și secțiuni dedicate pico-cinematografiilor naționale din țara-fetiș-de-azi și o grămadă de documentare care se lasă cu oftaturi și, în cazul ălora bune, cu pumni încleștați.

Dar tot vara asta festivalul trebuie să facă slalom – din varii motive, de la aliniere ideologică la choke kink bugetar, la dom’le, nu ne băgăm – prin zgomotul de fond și să rămână neutru ca o gladiolă-n vază de dentist. Deja dovedit la case infinit mai mari, domeniile culturale din țări dependente de sponsori corporate și bani de la buget vor cam ignora credoul umanist în jurul căruia au dospit în evenimente de 5-10 zile care blochează orașe. Va fi o vară tote bag și tabu, în care nu ne punem în calea desfășurării optime a festi și bârfim pe la colțuri dacă e; și de la toamnă o luăm de la capăt cu colaborările. Și tu poți să supraviețuiești festivalurilor in their genocide era urmând acești pași simpli.

1. Da share la tot! 😍 Așa cum bufetul gratuit este candela lansării de carte, distribuția de poze și memento-uri pe socials este candela festivalului de film/muzică/arte generaliste. În primul și primul rând, posterul oficial și pozele din fața panoului cu sponsori/parteneri. Ghirlandele de sponsori care-ți încadrează corpul & trupa de pals 🙏, un exoschelet de tonus bugetar și semnalare de apartenență la polis. Apoi ai toate evenimentele, talk+drinks-urile – e o întreagă etichetă a poziționării flute-lui cu Prosecco la French tuck-ul cămășii marinărești de pe tine. Festivalul îți pune astea pe tavă ca recompense pentru stăruința ta în social media și tu primești validarea de vară atât de necesară. Ce contează că atât tu, cât și festivalul ați ajuns în acest situationship pentru că pe vremuri (septembrie 2023) ați promovat Binele și Dreptul, și Umanul, și Compasiunea și v-ați zis ce-ar fi să ne lipim la o colaborare?! 

2. Arta ne va filtra sentimentele, nu posturing-ul gratuitard! Festivalul de feelm™ este mecanismul principal pentru reorientarea unui fond nervos-colectiv emergent – cum ar fi unul produs de luni și luni de zile de literalmente tancuri vs țânci – spre canalul colector al artelor spectacolului (pe invitație, dacă se poate) care m-au marcat profund. Clasele festivaliere au adoptat lacrimogenul și l-au cusut puțin cu ața albă a circuitului de film de autor. De ce să ne întrebăm de ce evenimentul și oamenii ăștia frumoși tac mâlc și chiar oftează a pagubă dacă spui ceva despre (redacted) când poți ține un ochi tremurând pe plânsometru™?! Când poți scrie câteva paragrafe mai zemoase ca o felie de 🍉🍉🍉 despre cum te-a afectat The Zone of Interest și cum vezi-auzi ecouri ale inumanității aneantizante a Holocaustului până în ziua de azi…